Șah însângerat: tragedia Ucrainei, gâlceava ideologiilor și jocul marilor puteri
În spatele unor evenimente cataclismice se ascunde, frecvent, un conflict al ideilor...
La doi pași de noi, 40 de milioane de oameni trăiesc o dramă din alt secol. Fie că sunt ruși, fie că sunt ucraineni sau tătari, români sau maghiari, locuitorii din Ucraina duc, zilnic, povara unui război asemănător conflagrațiilor din veacul XX: tancuri și bombardiere, orașe distruse, nopți pierdute prin adăposturi antiaeriene. Rezultatul? Prea mulți morți și mutilați. Totul se întâmplă pentru ca marile puteri să-și mute piesele pe tabla însângerată a unui șah geopolitic. Mihai Neamțu are curajul, limbajul, cunoștințele și determinarea să ne propună o viziune proprie, dar perfect rotundă, asupra războiului ruso-uceainean. Tenace și iscoditoare, mintea versatilă a autorului este de admirat și de urmărit.
Petrișor Peiu, profesor universitar & senator
Cartea lui Mihai Neamțu are o sarcină grea. Ea opune fapte neconvenabile sau ignorate creatorilor de legende morale pe tema războiului din Ucraina. Autorul riscă, acolo unde alții fac operă conformistă. Războiul din Ucraina va schimba fundamental Europa și prea puțină lume e lăsată să înțeleagă că această catastrofă are autori între cei ce încearcă să o prezinte drept izbândă a democrației. Mihai Neamțu a scris un eseu care va sluji unui viitor lucid și realist, ajutându-ne să tratăm dramele istoriei cu respectul cuvenit.
Traian Ungureanu, scriitor
Din motive de provincialism cultural și conformism ideologic, societatea românească nu s-a bucurat, până acum, de comentarii asupra războiului din Ucraina într-o cheie a realismului geopolitic. Mihail Neamțu vine să umple acest gol, dublând analiza sferelor de influență NATO versus Rusia cu istoria ideologiilor dominante ale secolului XX: naționalism, liberalism, eurasianism. Pentru îndrăzneala de-a căuta rădăcinile intelectuale ale unei tragedii militare va primi porția de damnare binecunoscută. Într-o ţară în care pomenirea lui John Mearsheimer miroase a blasfemie, mă aştept ca volumul „Șah însângerat” să fie întâmpinat cu suspiciune sau ostilitate. Blindat cu argumente teoretice și date istorice, Mihail Neamțu refuză confortul indignării morale și ne invită la o reflecție zguduitoare: de ce au murit 1 milion de suflete fără ca diplomația să miște? Ce poate face România pentru a evita scenariul ucrainean? Iată un volum remarcabil care oferă nu lozinci, ci argumente; care provoacă insomnii, nu adormire.
Cristian Curte, ziarist (Formula AS)
La finele anilor 90, Zbigniew Brzezinski scria o carte celebră (The Grand Chessboard) care justifica expansiunea NATO până la granița dintre Donbas și Federația Rusă. După aproape trei decenii și un război blestemat, Mihail Neamțu îi dă replica lui Brzezinski, arătând în cartea „Șah însângerat” cum anume gâlceava ideologiilor (naționalism, liberalism și eurasianism) a prefațat războiul civil din Ucraina și conflictul armat dintre Moscova, Kiev și Bruxelles. Așa cum ne-a obișnuit, Mihail Neamțu ne propune o reflecție filozofică asupra fragilității țărilor mici, obligate să accepte hegemonia marilor puteri nucleare. „Șah însângerat” este cronica unui dezastru previzibil, dar și un avertisment lucid. Toți demnitarii Statului român, diplomații și decidenții de la București ar trebui să citească (și chiar să conspecteze) acest volum.
HD Hartmann, analist și profiler
Eseul lui Mihail Neamțu, Șah însângerat…, este un reper obligatoriu pentru toți cei care s-au săturat să asculte Sprechchor-ul mass-media de tip mainstream. Cititorii dornici să depășească partitura de tip unisono a corectitudinii politice au acum la dispoziție o sursă excelentă de informații, sintetizate într-o analiză extrem de profundă și bine echilibrată. Iconoclast și incisiv, autorul nu se teme să folosească „ciocanul” nietzschean pentru a deconstrui amplul decor potemkinian al propagandei și pentru a expune falsitatea multora dintre schemele explicative oficiale. Într-o convingătoare pledoarie pentru gândire critică, Mihail Neamțu nu evită tabuurile ideologice și manifestă curajul unei asumări ferme a unor valori pe care unii s-au grăbit să le declare desuete, ba chiar de-a dreptul „dăunătoare”.
O lectură alertă, incitantă, mai mult decât necesară!
Florian Banu, istoric
Dacă istoria ar fi doar o suită de fapte crude sau cifre seci, probabil contabilii ar fi înlocuit demult breasla cronicarilor de talia unui Miron Costin sau Grigore Ureche. Preocupați de marile drame omenești, scriitori iscusiți ai veacurilor trecute n-au făcut doar constastări amiabile ale unor daune serioase: infrastructură distrusă, așezări omenești pustiite, trupuri mutilate. Istoricii nu sunt medici legiști și nu redactează buletine meteo. Căutând să găsească explicații convingătoare pentru apariția unui război, ei identifică mai ales cauzalitățile ascunse. Și ce descoperă, îndeobște? Un adevăr esențial. În spatele unor evenimente cataclismice se ascunde, frecvent, un conflict al ideilor.
Datoria noastră e să spunem adevărul persecutat de televiziuni. Destinele frânte ale unor țări mici ascund secrete bine păstrate de marile puteri. În spatele chipurilor încruntate care se perindă pe ecrane sau fluxuri de știri există și păpușari răbdători sau metodici. Cei mai importanți dintre ei? Ideologii. „Partea nevăzută decide totul,” spunea un filozof contemporan (și avea perfectă dreptate).
Acolo unde CNN, Russia Today, Euronews sau Digi 24 comentează grăbite doar niște declarații făcute la vedere de politicieni, datoria unui gânditor e să pună întrebările inconfortabile: trăim deja într-o lume multipolară? Va mai putea smulge cineva Rusia din brațele Chinei și ale Indiei? Când a început noul război rece dintre Moscova și Washington DC? Cine a aprins fitilul în Donbas și de ce conflictul izbucnit în 2014 nu se mai oprește? Care sunt laboratoarele ideologice și creierele din spatele operațiunilor de inginerie socială angajate de aliații NATO și, respective, Kremlin? Unde anume greșesc liberalismul occidental și eurasianismul rusesc, care au râvnit, ambele, la câmpiile nesfârșite ale Europei de Est așezate dincoace de Urali?
Ne-am lăsat ghidați de asemenea interogații generale, fără să ocolim investigații punctuale: cum s-a născut naționalismul ucrainean și, mai ales, cultul lui Stepan Bandera? Cum l-a marcat activitatea de ofițer KGB pe Vladimir Putin în acțiunile dure și sângeroase asumate ca șef de stat? Cine e, cu adevărat, Volodimir Zelenski? Există o democrație funcțională astăzi în Ucraina? De ce au blocat Boris Johnson și Joe Biden negocierile de pace de la Istanbul din primăvara anului 2022? Cum s-a întâmplat ca sute de miliard€ plecate din buzunarele europenilor să ajungă-n conturile grase ale unor politicieni corupți din Kiev?
Au primit românii din Bucovina de Nord respectul și recunoștința deplin meritate, după gesturile umanitare și sprijinul militar (inclusiv donarea sistemului Patriot) oferite regimului Zelenski? Există vreo justificare legală pentru interdicția de călătorie în Ucraina, aplicată unor persoane publice, precum avocatul Eugen Pătraș? Ce poate însemna escaladarea confruntării dintre Federația Rusă și Ucraina pentru locuitorii din România, dar și pentru economia deja gripată a Europei? Cum a ajuns Ucraina să atace infrastructura energetică menită să alimenteze economiile unor țări precum Germania sau Ungaria?
Căutând să găsim răspunsurile la aceste dileme vom afla următoarea mutare periculoasă a Rusiei, dar și replica Ucrainei și a Uniunii Europene, pe tabla unui șah însângerat, din care SUA dă semne că vrea să retragă. Putem anticipa, astfel, și riscurile la care se expune țara noastră. Istoria oricărui popor include momente de bravură, dar și întunecare, pe care posteritatea nu se grăbește să le judece, preferând ca sublimul și abjecția, noblețea și absurdul să iasă singure la suprafață. Totuși, martorii oricărei catastrofe au datoria să transmită și avertismente. Ca orice neam prins între imperii, ucrainenii au fost victima unor ambiții deșarte, exprimate-n marile capitale ale lumii, fără ca omul de rând să fi fost întrebat, cu adevărat, dacă-și dorește pacea sau războiul, ruina sau belșugul? Și românii au trecut prin experiențe similare funeste, motiv pentru care am și scris cartea pe care o țineți în mână.
